constrângeri, s.f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei; silire, obligare, forțare, somare. ♦ Asprime, rigoare. – V. constrânge.
s. 1. forțare, obligare, silire, (livr.) somare, violentare, (înv.) asuprire, siluire. (~ cuiva să facă ceva.) 2. v. forță. 3. v. coerciție. 4. v. severitate.
s. f. → strângere
s.f. Acțiunea de a constrânge și rezultatul ei, forțare. [< constrânge].
s. f., g.-d. art. constrấngerii; pl. constrấngeri