s.n. (Rar) Împrumut făcut pentru o folosință curentă. – Din fr. commodé, lat. commodatus.
s. n.
s.n. (Jur.) Formă de contract de origine romană, prin care cineva împrumuta temporar altcuiva un lucru pentru a se servi de el, cu obligația de a-l înapoia la un anumit termen. [< fr. commodat, lat. commodatus].
s. n. (jur.) împrumut de folosință. (< fr. commodant, lat. commodatum)