, coluni, s.m. (Înv.) Măgar sălbatic. – Din sl. kolunŭ.
s. m., pl. colúni
m. înv. Măgar sălbatic. u /<sl. kolun
s.m. – Hemion. Sl. kolunŭ (Cihac, II, 71; Conev 56). Este cuvînt oriental, cf. tc. kulun (Șeineanu, II, 142), care poate să fi intrat și din cum., în sec. XVI. A dispărut o dată cu animalul (sec. XVII), dar se conservă în toponimie.