(2) clarobscururi, s.n. 1. Procedeu grafic și pictural cu ajutorul căruia se obține redarea volumelor prin distribuirea gradată a umbrei și a luminii sau prin efecte de contrast puternice. 2. Gravură în lemn realizată în mai multe nuanțe ale aceleiași culori. – După fr. clair-obscur.
s. n. (sil. mf. clar-), pl. clarobscúruri
n. 1) (în pictură și grafică) Procedeu de distribuire gradată a luminii și a umbrelor pentru a obține efectul dorit. 2) Gravură în lemn realizată în mai multe nuanțe ale aceleiași culori. /clar + obscur
adj. (Pict.) Care cuprinde zone de umbră și de lumină în contrast puternic. // s.n. Efect artistic de contrast produs prin distribuția luminii și a umbrei profunde într-un tablou. ♦ Pictură monocromă care, pentru a obține efect, folosește contrastul dintre lumină și umbră. [După it. chiaroscuro, fr. clair-obscur].