s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. circumvalațiúnii; pl. circumvalațiúni
s.f. v. circumvalație.
s. f. 1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc. 2. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. (< fr. circonvallation)