, circumcíd, vb. III. Tranz. A face cuiva o circumcizie. – Din lat. circumcidere.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumcíd; ger. circumcizând; part. circumcís
tranz. A supune unei circumcizii. /<lat. circumcidere
vb. III. tr. A face operația de circumcizie. [P.i. circumcíd. / < lat. circumcidere].
vb. tr. a face o operație de circumcizie. (< lat. circumcidere)