cimpói (cimpoáie),
s.n. –
1. Stomac al
rumegătoarelor. –
2. Burduf,
foale. –
3. Foale.
4. Instrument muzical popular alcătuit dintr-un
burduf. – Var.
cimpoaie, s.f. Lat. *
centĭpollium „
stomac al
rumegătoarelor”, în
locul clasicului centĭpellium (Giuglea,
Dacor., III, 594; Pușcariu,
Dacor., III, 667;
DAR). Mai
puțin probabilă este der. din lat.
symphonia (Spitzer,
Dacor., IV, 649) sau din it.
zampogna (
Diez,
Gramm., I, 446). Der. din mag.
csimpolya (Cihac, II, 490; Densusianu,
Rom., XXXIII, 276;
Candrea) este mai
puțin probabilă decît,
dimpotrivă,
originea rom. a mag. (
Candrea,
Elemente, 403; Edelspacher 11). – Der.
cimpoier, s.m. (
persoană care cîntă la
cimpoi);
cimpoiaș, s.m. (
cimpoier).