chițibușuri, s.n. (Fam.) Fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac. ♦ Tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva. – Et. nec.
s. v. stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug.
s. n., pl. chițibúșuri
n. 1) Obiect lipsit de importanță; fleac; mărunțiș. 2) pop. Manevră iscusită prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; stratagemă. /Orig. nec.
s.n. – 1. Fleac, bagatelă. – 2. Tertip, truc. – 3. (Rar.) Strîngător de velă. Origine necunoscută. DAR și Scriban se gîndesc la o deformare de la pițiguș „lucru mărunt.” În ultimul sens, ar putea fi o deformare a germ. Kettenbrücke „pod suspendat”, asimilat cu cuvîntul rom. – Der. chițibușar, s.m. (șmecher).