chimén
s.m. –
Plantă cu
semințe aromatice întrebuințate în
medicină,
bucătărie etc. (
Carum Carri). – Mr.
chimin. Gr. ϰύμινον, în
parte prin
intermediul sl.
kjominŭ, kiminŭ (cf. bg.
kimén, v.
rus.
kiminŭ, mag.
kömény, cf. Vasmer,
Gr., 77). Din
același cuvînt gr.
provine tc.
kimion, de unde
rom.
chimion, s.m. (
chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg.
kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der.
chimioniu, adj. (
verde închis).