chilipirgii, s.m. (Peior.) Bărbat care umblă după chilipiruri. – Din tc. kelepirci.
s. pleșcar, pomanagiu, (rar) pleșcaș. (Nu e decât un ~ nerușinat.)
s. m., art. chilipirgíul; pl. chilipirgíi, art. chilipirgíii
m. Persoană care umblă după chilipiruri. /<turc. kelepirci