canát (canaturi),
s.n. –
Fiecare dintre părțile mobile ale unei
uși sau
ferestre. – Mr.
cănată. Tc.
kanat (Roesler 594; Șeineanu, II, 84, Meyer 173; Lokotsch 1048; Ronzevalle 136); cf. ngr. ϰανάτι „
jaluzea”,
alb.
kanatë, bg., sb.
kanat. Philippide, II, 635, se gîndea la lat.
cannata, care nu pare
posibilă.