calmari, s.m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. calmar.
m. 1) Moluscă marină comestibilă, cu corpul alungit, înzestrată cu înotătoare triunghiulare și tentacule scurte în jurul gurii. /<fr. calmar
s.m. Moluscă asemănătoare cu sepia, cu înotătoarele scurte și triunghiulare, și având în jurul gurii zece tentacule. [< fr. calmar].
s. m. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare și gura înconjurată de tentacule. (< fr. calmar)
s.f. 1. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei. 2. Operație de liniștire a „fierberii” oțelului la turnare în lingotiere sau în forme prin adăugarea unor elemente dezoxidante. – V. calma.
s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. domolire, îmblânzire, îmbunare, împăcare, liniștire, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. v. atenuare.
s. f., g.-d. art. calmării
s.f. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei. ♦ Înlăturare a fierberii oțelului topit prin împiedicarea formării de bule de oxid de carbon. [< calma].