definiția caite definiție dex

caite

găsește rime pentru caite
Cuvinte apropiate: carite, carte, caște, căire, căit, câine, câte, cite

CĂÍ,

căiesc, vb. IV. Refl. A-i părea cuiva rău, a regreta, a recunoaște că a greșit. ♦ Tranz. (Rar) A compătimi pe cineva; a căina. – Din sl. kajati sen.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia caite

CĂÍ

vb. 1. a se pocăi, a regreta, (reg.) a se măcădui, (prin Transilv. și Mold.) a(-și) bănui, (prin Transilv.) a șăinăli, (înv.) a se înfrânge, a jeli, a jelui, a se scârbi, a se smeri. (Se ~ pentru cele făcute.) 2. v. pocăi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia caite

CĂÍ

vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia caite

căí

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căiésc, imperf. 3 sg. căiá; conj. prez. 3 sg. și pl. căiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia caite

A SE CĂ//Í mă ~iésc

intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a regreta. /<sl. kajati
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia caite

căí (-ăésc, -ít),

vb. – 1. A căina, a compătimi pe cineva. – 2. (Refl.) A regreta, a-i părea rău, a avea remușcări. Sl. kajati sę, kajǫ sę „a face penitență” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 285; Cihac, II, 37). Cf. căina și pocăi. Der. căială, s.f. (regret, remușcare); căință, s.f. (părere de rău); necăință, s.f. (lipsă de căință).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia caite

CĂÍȚĂ,

căițe, s.f. (Reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ♢ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 2. (Reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia caite

CĂÍȚĂ

s. v. bonetă, bonețică, placentă, scufie, scufiță.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia caite

căíță

s. f., g.-d. art. căíței; pl. căíțe
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia caite

căíță (căíțe),

s.f. – 1. Scufie sau bonetă cu formă tipică, purtată de femeile din Banat și Trans. – 2. (Trans.) Pălărie bărbătească. – 3. Placentă. – 4. Breloc. Sb., cr. kaica „scufie tipică, împodobită cu monede de aur” (Cihac, III, 38), cf. bg. kaica (Conev 85).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia caite
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar | Kurs walut | Pret fier vechi