Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția căpățână definiție dex
căpățână
găsește rime pentru
căpățână
Cuvinte apropiate:
căpățan
,
căpățâna
,
căpățânar
,
căpățână
CĂPĂȚẤNĂ,
căpățâni
, s.f.
1.
Cap
de
animal
mort
sau
tăiat
pentru
consum
.
2.
Cap
de
om
mort
desprins
de
trup
;
craniu
. ♦ (
Ir
.)
Cap
(
mare
) de
om
.
3.
Parte
bulbucată
a unei
plante
,
formată
din
tulpină
sau din
suprapunerea
frunzelor
.
Căpățână de
varză
.
4.
Nume
dat
unor
obiecte
de
formă
conică
.
Căpățână de
zahăr
.
– Lat. pop.
capitina.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia căpățână
CĂPĂȚÂNĂ
s.
1.
v.
craniu
.
2.
(
BOT
.)
(
reg
.)
căciulie
.
(~ de
usturoi
.)
3.
(
TEHN
.)
cap
,
cioc
, (
reg
.)
broască
,
ciochie
,
clobanț
.
(~ la
scăunoaia
doga-rului.)
4.
v.
broască
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia căpățână
CĂPĂȚÂNĂ
s. v.
butuc
,
cap
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia căpățână
căpățână
s. f., g.-d.
art
.
căpățânii
;
pl.
căpățâni
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia căpățână
CĂPĂȚÂN//Ă ~i
f.
1)
Cap
de
animal
tăiat
sau
mort
. 2)
iron.
Cap
mare
(de
om
). 3)
Partea
sferică
a unor
plante
.
~ de
varză
.
~ de
usturoi
. [G.-D.
căpățânii
] /<lat.
capitina
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia căpățână
căpățînă (căpățấni),
s.f. –
1.
Cap
despărțit
de
trunchi
. –
2.
Cap
,
doxă
,
inteligență
. –
3.
Cap
,
parte
mai
groasă
a unui
obiect
. –
4.
Craniu
,
definitie
/hârcă">hîrcă. –
5.
Bulb
,
ceapă
. –
6.
Căpățînă de
zahăr
. –
7.
Butuc
de
roată
. – Mr.
căpățînă,
megl.
căptsǫnă
.
Origine
incertă
. Se
consideră
ca der. de la lat. *
capĭtῑna
, de la
caput
(Pușcariu 275;
Candrea
-
Dens
., 239;
DAR
),
format
pe
baza
modelului
lui
morticina
, cf.
alb
.
kaptinë
; este însă
evident
că
sensul
de „
cap
de
mort
” sau „
craniu
” nu
poate
fi
primitiv
. Este
vorba
mai
curînd
de un der.
expresiv
de la
cap
, ca
ierbotină
,
de la
iarbă
, cf.
bolbotină
,
foloștină
. – Der.
căpățînos,
adj. (cu
capul
mare
;
prost
,
netot
;
încăpățînat
,
căpos
);
încăpățîna
,
vb. (a se îndîrji);
descăpățîna
,
vb. (a
tăia
capul
). Din
rom
.
vine
bg.
kăpăcin
(Capidan,
Raporturile
,
227) și
posibil
și
alb
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia căpățână
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK