Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția buntului definiție dex
buntului
găsește rime pentru
buntului
BUNT,
bunturi
,
s.n. (Înv. și
reg
.)
Conspirație
;
răscoală
. – Din
pol
.,
rus
.
bunt
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia buntului
bunt
s. n., pl.
búnturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia buntului
bunt (búnturi),
s.n. – (Mold., înv.)
Rebeliune
,
răscoală
. – Var.
bont
.
Pol
.
bunt
,
bont
(cf. sb.
bunt
), din germ.
Bund
(Cihac, II, 22; Berneker 101;
DAR
). – Der.
buntaș
,
s.m. (
rebel
,
răsculat
);
buntușnic
,
adj. (
rebel
).
Buntuzui
, vb. (Trans de N., a
răscoli
, a
face
dezordine
), din mag.
bontzolni
(
DAR
), este cuvînt
legat
indirect
de
cele
anterioare
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia buntului
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK