balcîz (balcî́ză),
adj. –
Umflat,
obez. Tc.
balik kiz „
fată grasă” (Iogu,
GS, V, 362). Sînt prin
urmare greșite interpretările date de Șeineanu, II, 37 (din tc.
balkiz) sau de Lokotsch 203 (din tc. balqis),
cuvinte pe care Tagliavini,
Arch. rom., XII, 168, nu
le-a
putut identifica în tc.; de
asemenea cea a lui Scriban,
bazată pe tc.
bal kiz „
fată dulce ca
mierea”, sau, mai
înainte,
cea dată de Loebel, plecînd de la ngr. παλαιά Kύζιϰος.