, autotransformatoare, s.n. Transformator electric în care înfășurările (primară și secundară) sunt cuplate în mod dublu. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotransformateur.
s. n. (sil. a-u-to-trans-); pl. autotransformatoáre
n. Transformator electric folosit pentru reglarea automată a tensiunii în rețelele mari. /<fr. autotransformateur
s.n. Transformator electric cu o singură înfășurare și cu trei borne, dintre care două extreme pentru tensiunea înaltă și una intermediară, care, împreună cu câte una dintre cele extreme, constituie bornele pentru tensiunea joasă. [Pron. a-u-, pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. autotransformateur].