definiția aplanare definiție dex

s.f. Acțiunea de a aplana și rezultatul ei. – V. aplana.

s. înlăturare, (rar) pacificare, (fig.) dezamorsare. (~ neînțelegeri.)

s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. aplanării

s.f. Acțiunea de a aplana ; potolire, liniștire, îndepărtare. [< aplana].

, aplanez, vb. I. Tranz. A face să dispară o neînțelegere, un conflict etc. – Din fr. aplanir.

vb. a înlătura, (rar) a pacifica, (fig.) a dezamorsa. (~ un conflict.)

vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. aplanéz, 3 sg. și pl. aplaneáză

tranz. 1) (conflicte, ciocniri, neînțelegeri etc.) A face să dispară. 2) (terenuri, drumuri etc.) A face să devină neted; a netezi; a nivela; a îndrepta; a egala. [Sil. a-pla-] /<fr. aplanir

vb. I. tr. A înlătura, a liniști, a potoli (o neînțelegere, un conflict etc.). ♦ A netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum). [< fr. aplanir].

vb. tr. 1. a înlătura, a potoli (un conflict) 2. a netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum). (după fr. aplanir)