Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția antinomie definiție dex
antinomie
găsește rime pentru
antinomie
Cuvinte apropiate:
antinomic
,
antinomie
,
astinomie
ANTINOMÍE
,
antinomii
, s.f.
Contradicție
aparent
insolubilă
între
două
teze
,
două
legi
sau
două
principii
(
filozofice
), care se
exclud
reciproc
și care
totuși
pot
fi
demonstrate
,
fiecare
în
parte
, la
fel
de
concludent
. – Din fr.
antinomie
, lat.
antinomia
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia antinomie
antinomíe
s. f.,
art
.
antinomía
,
g.-d.
art
.
antinomíei
;
pl.
antinomíi
,
art
.
antinomíile
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia antinomie
ANTINOMÍ//E ~i
f.
Contradicție
între
două
teze
care se
exclud
reciproc
și care
sunt
considerate
la
fel
de
adevărate
. [G.-D.
antinomiei
] /<lat.
antimonia
, fr.
antimonie
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia antinomie
ANTINOMÍE
s.f.
Contradicție
categorică
între
două
legi
,
două
teze
sau
principii
filozofice
care se
exclud
reciproc
și care, în
caz
că nu se ține
seamă
de
realitatea
obiectivă
,
pot
fi în
egală
măsură
demonstrate
logic
. V.
paradox
. {Gen.
-
iei
. / < fr.
antinomie
, cf. it., lat., gr.
antinomia
< gr.
anti
–
contra
,
nomos
–
lege
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia antinomie
ANTINOMÍE
s. f.
contradicție
categorică
între
două
legi
,
teze
sau
principii
ce se
exclud
reciproc
. (< fr.
antinomie
, lat.
antinomia
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia antinomie
ANTINOMÍE
(‹ fr., lat.) s.f.
1.
Contradicție
aparent
insolubilă
între
două
teze
care se
exclud
reciproc
și care
totuși
pot
fi
demonstrate
,
fiecare
în
parte
, la
fel
de
concludent
. În
antichitate
era
adesea
denumită
aporie
: I. Kant a
formulat
patru
a.
ale
rațiunii
pure: 1)
lumea
este
finită
și
infinită
; 2)
fiecare
substanță
complexă
constă
din
lucruri
simple
și nu
există
nimic
simplu
; 3) în
lume
există
libertate
și
domină
determinismul
; 4)
există
o
cauză
a
lumii
(
Dumnezeu
) și nu
există
o
cauză
primă
. V.
paradox
.
2.
(REL.)
Metodă
teologică
aplicată
doctrinei
despre
Dumnezeu
și, în
general
,
dogmelor
credinței
, indicînd
neconcordanța
dintre
definițiile
formale
și
conținutul
transcendent
al
credinței
(
misterul
adevărului
divin
) care nu
poate
fi
redus
la
noțiuni
raționale
.
Dictionar: Dictionar enciclopedic
|
definitia antinomie
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK