Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția țiuit definiție dex
țiuit
găsește rime pentru
țiuit
Cuvinte apropiate:
iuit
,
piuit
,
tiuit
,
țiui
,
țiui
,
țiuit
ȚIUÍT,
țiuituri
, s.n.
Faptul
de
a
țiui
;
sunet
prelung
și
ascuțit
;
țiuitură
. [Pr.:
ți-u-
] – V.
țiui
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia țiuit
ȚIUÍT
s. v.
țiuitură
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia țiuit
țiuít
s. n. (
sil
.
ți-u-),
pl.
țiuíturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia țiuit
ȚIUÍT ~uri
n
. 1)
v.
a
Țiui
. 2)
Sunet
caracteristic
,
produs
de o
ființă
care
țiuie
. [
Sil
.
ți-u-
] /v.
a
țiui
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia țiuit
ȚIUÍ,
țíui
, vb.
IV
. Intranz.
1.
A
produce
un
sunet
prelung
,
ascuțit
, cu
rezonanță
metalică
. ♢ Expr.
A
(
-i
)
țiui
cuiva în
urechi
(sau
în
creieri
) sau
a-i
țiui
cuiva
urechile
(sau
urechea
etc.) = a avea
impresia
de
vâjâială
(în
urechi
sau la
cap
).
2.
(
Despre
păsări
) A
scoate
sunete
prelungi
(și
stridente
). [Pr.:
ți-u-i.
– Prez. ind. și:
țiuiesc
]
Țiu
1
+ suf.
-
ui
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia țiuit
ȚIUÍ,
țíui
, vb.
IV
. Intranz.
1.
A
produce
un
sunet
prelung
,
ascuțit
, cu
rezonanță
metalică
. ♢ Expr.
A
(
-i
)
țiui
cuiva în
urechi
(sau
în
creieri
) sau
a-i
țiui
cuiva
urechile
(sau
urechea
etc.) = a avea
impresia
de
vâjâială
(în
urechi
sau la
cap
).
2.
(
Despre
păsări
) A
scoate
sunete
prelungi
(și
stridente
). [Pr.:
ți-u-i.
– Prez. ind. și:
țiuiesc
]
Țiu
1
+ suf.
-
ui
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia țiuit
ȚIUÍ
vb.
1.
a
piui
, a
șuiera
, a
vâjâi
, (
reg
.) a
țistui
.
(
Glonțul
i-a ~ pe la
ureche
.)
2.
a-i
suna
, a-i
vui
.
(Îi ~
urechile
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia țiuit
ȚIUÍ
vb.
1.
a
piui
, a
șuiera
, a
vâjâi
, (
reg
.) a
țistui
.
(
Glonțul
i-a ~ pe la
ureche
.)
2.
a-i
suna
, a-i
vui
.
(Îi ~
urechile
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia țiuit
țiuí
vb. (
sil
.
ți-u
-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl.
țíuie
, imperf. 3 sg.
țiuiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia țiuit
țiuí
vb. (
sil
.
ți-u
-), ind. și conj. prez. 3 sg. și pl.
țíuie
, imperf. 3 sg.
țiuiá
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia țiuit
A ȚIUÍ țíui
intranz.
1)
(
despre
obiecte
care
străbat
aerul
sau
despre
fenomenele
naturii
)
A
produce
un
zgomot
prelung
și
ascuțit
; a
șuiera
.
Gloanțele
i-au țiuit pe
lângă
ureche
. ♢
A-i ~ (cuiva) în
urechi
(
sau
în
cap
)
ori
a-i ~ (cuiva)
urechile
(
sau
urechea
) a avea (din
cauza
oboselii
,
bolii
)
senzația
unui
sunet
ascuțit
și
continuu
. 2)
(
despre
păsări
sau
despre
puii
lor
)
A
scoate
sunete
prelungi
și
stridente
caracteristice
speciei
; a
scoate
țiuituri
; a
face
„
țiu
-
țiu
”. [
Sil
.
ți-u-
] /
țiu
+ suf. ~
ui
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia țiuit
A ȚIUÍ țíui
intranz.
1)
(
despre
obiecte
care
străbat
aerul
sau
despre
fenomenele
naturii
)
A
produce
un
zgomot
prelung
și
ascuțit
; a
șuiera
.
Gloanțele
i-au țiuit pe
lângă
ureche
. ♢
A-i ~ (cuiva) în
urechi
(
sau
în
cap
)
ori
a-i ~ (cuiva)
urechile
(
sau
urechea
) a avea (din
cauza
oboselii
,
bolii
)
senzația
unui
sunet
ascuțit
și
continuu
. 2)
(
despre
păsări
sau
despre
puii
lor
)
A
scoate
sunete
prelungi
și
stridente
caracteristice
speciei
; a
scoate
țiuituri
; a
face
„
țiu
-
țiu
”. [
Sil
.
ți-u-
] /
țiu
+ suf. ~
ui
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia țiuit
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK