întrefieruri, s.n. Porțiune neferomagnetică a unei laturi de circuit magnetic mărginită de fețele apropiate ale unor porțiuni feromagnetice ale laturii. – Între2 + fier (după fr. entrefer).
s. n., pl. întrefiéruri
s.n. Spațiu liber între fețele interne ale inductorilor și fața exterioară a indusului la o mașină electrică. [Pron. -fier. / după fr. entrefer].