s.n. (Rar) Înghesuire. – V. înghesui.
înghesuiți, -te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit2. ♢ Expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit = a râde înfundat. 2. În care este mare înghesuială; aglomerat. – V. înghesui.
adj. 1. v. îngrămădit. 2. burdușit, îndesat, îngrămădit, ticsit, (rar) tescuit, (reg.) bucșit. (Un geamantan ~ cu ...)
s. n. (pl. înghesuíte în loc. pe ~)