Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția înfurcire definiție dex
înfurcire
găsește rime pentru
înfurcire
Cuvinte apropiate:
înfurcare
,
înfurcire
ÎNFURCÍ,
înfúrc
, vb.
IV
. (
Rar
)
1.
Refl. A se
bifurca
.
2.
Refl. recipr. A se
certa
, a se
încăiera
. [Var.:
înfurcá
vb. I] –
În +
furcă
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia înfurcire
ÎNFURCÍ,
înfúrc
, vb.
IV
. (
Rar
)
1.
Refl. A se
bifurca
.
2.
Refl. recipr. A se
certa
, a se
încăiera
. [Var.:
înfurcá
vb. I] –
În +
furcă
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia înfurcire
ÎNFURCÍ,
înfúrc
, vb.
IV
. (
Rar
)
1.
Refl. A se
bifurca
.
2.
Refl. recipr. A se
certa
, a se
încăiera
. [Var.:
înfurcá
vb. I] –
În +
furcă
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia înfurcire
ÎNFURCÍ
vb. v.
bifurca
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia înfurcire
ÎNFURCÍ
vb. v.
bifurca
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia înfurcire
ÎNFURCÍ
vb. v.
bifurca
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia înfurcire
înfurcí
vb., ind. prez. (a avea de
furcă
, a se
certa
) 1 sg.
înfúrc
; (a se
bifurca
) 3 sg.
înfurcéște
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia înfurcire
înfurcí
vb., ind. prez. (a avea de
furcă
, a se
certa
) 1 sg.
înfúrc
; (a se
bifurca
) 3 sg.
înfurcéște
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia înfurcire
înfurcí
vb., ind. prez. (a avea de
furcă
, a se
certa
) 1 sg.
înfúrc
; (a se
bifurca
) 3 sg.
înfurcéște
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia înfurcire
A SE ÎNFURC//Í
pers
. 3
se ~éște
intranz. pop.
1)
(
despre
drumuri
,
ape
curgătoare
)
A se
despărți
în
două
(ca o
furcă
); a se
bifurca
. 2)
rar
A se
lua
la
ceartă
sau la
bătaie
; a se
încăiera
. /
în
+
furca
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia înfurcire
A SE ÎNFURC//Í
pers
. 3
se ~éște
intranz. pop.
1)
(
despre
drumuri
,
ape
curgătoare
)
A se
despărți
în
două
(ca o
furcă
); a se
bifurca
. 2)
rar
A se
lua
la
ceartă
sau la
bătaie
; a se
încăiera
. /
în
+
furca
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia înfurcire
A SE ÎNFURC//Í
pers
. 3
se ~éște
intranz. pop.
1)
(
despre
drumuri
,
ape
curgătoare
)
A se
despărți
în
două
(ca o
furcă
); a se
bifurca
. 2)
rar
A se
lua
la
ceartă
sau la
bătaie
; a se
încăiera
. /
în
+
furca
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia înfurcire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK