definiția îmbrobodit definiție dex

s.n. Îmbrobodire. – V. îmbrobodi.

îmbrobodiți, -te, adj. (Despre oameni) 1. Cu capul acoperit cu o broboadă, cu o basma etc. 2. Fig. (Fam.) Amăgit, înșelat, păcălit. – V. îmbrobodi.

s. v. îmbrobodire.

≠ dezbrobodit

îmbrobodesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) acoperi capul cu o broboadă, cu o basma etc. ♦ Fig. A (se) acoperi ca într-un văl; a (se) învălui. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A convinge pe cineva să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicându-l să vadă adevăratul lor aspect. – În + broboadă.

vb. (Transilv.) a se încârpui.

≠ a dezbrobodi

≠ a se dezbrobodi

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbrobodésc, imperf. 3 sg. îmbrobodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrobodeáscă

tranz. 1) (capul) A acoperi cu o broboadă. 2) fig. A înconjura din toate părțile (ca într-un văl). 3) fig. fam. A face să nu vadă adevărul, păcălind cu abilitate; a încălța. [Sil. îm-bro-] /în + broboadă