BAIONÉTĂ
s.f. 1. Armă albă cu
lama scurtă, tăioasă, ascuțită la vârf și prevăzută la mâner cu un
dispozitiv care o poate
fixa la țeava puștii, pentru a putea fi folosită în lupta
corp la
corp. ♢
Asalt (sau
atac)
cu baioneta sau
la baionetă = luptă
corp la
corp cu baioneta,
pusă la pușcă. ♦ (
Fig.; la pl.) Purtători ai acestor arme; (
p. ext.)
armată,
trupă,
efectiv de
soldați.
2. Tăietură în
segmenții pistoanelor, care
permite trecerea de abur sau de
gaze.
3. (
Tehn.)
Sistem de prindere
special,
rapid, pentru
piese metalice mici, pentru
tuburi etc. [Pron.
ba-io-, pl.
-te. / < fr.
baionette <
Bayonne – oraș în Franța, unde s-
ar fi
fabricat prima dată această
armă].