Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
armoniilor neologisme, Dictionar de Neologisme DEX
armoniilor
găsește rime pentru
armoniilor
ARMONÍE
s.f.
1.
Combinare
simultană
a mai multor sunete (
muzicale
sau vorbite) în
conformitate
cu anumite legi. ♦ Parte a
teoriei
muzicii
care
studiază
acordurile
,
relațiile
dintre ele, legile înlănțuirii lor.
2.
Potrivire a
elementelor
componente
ale
unui întreg:
concordanță
,
acord
,
consens
. ♢
~
imitativă
=
efect
stilistic
obținut
prin îmbinarea unor cuvinte
ale
căror sunete
imită
un sunet din
natură
;
~
vocalică
=
fenomen
fonetic
caracteristic
limbilor fino-ugrice, prin
acomodarea
timbrului
unei
vocale
cu cel al
vocalelor
din
silabele
anterioare
.
3.
Înțelegere deplină între
persoane
,
colectivități
etc. (< fr.
harmonie,
lat.
harmonia
)
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia armoniilor
ARMONÍE
s.f.
1.
Combinare
simultană
a mai multor sunete în
conformitate
cu anumite legi. ♦ Îmbinare
melodioasă
a mai multor sunete (
muzicale
sau vorbite). ♦ Parte a
teoriei
muzicii
care se
ocupă
cu
studiul
acordurilor
în
compoziție
. ♢
Armonie
imitativă
=
efect
stilistic
obținut
prin îmbinarea unor cuvinte
ale
căror sunete
imită
un sunet din
natură
sau chiar printr-un singur cuvânt
onomatopeic
.
2.
Potrivire a
elementelor
componente
care alcătuiesc un întreg;
concordanță
,
acord
– v.
proporționalitate
. ♢ (
Lingv.
)
Armonie
vocalică
=
acomodare
, prin
asimilare
, a unei
vocale
cu altă
vocală
din același cuvânt. ♦
Bună
înțelegere. [
Gen
.
-iei
. / < fr.
harmonie
, it.
armonia
< lat., gr.
harmonia
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia armoniilor
ARMONÍE
s.f.
1.
Combinare
simultană
a mai multor sunete (
muzicale
sau vorbite) în
conformitate
cu anumite legi. ♦ Parte a
teoriei
muzicii
care
studiază
acordurile
,
relațiile
dintre ele, legile înlănțuirii lor.
2.
Potrivire a
elementelor
componente
ale
unui întreg:
concordanță
,
acord
,
consens
. ♢
~
imitativă
=
efect
stilistic
obținut
prin îmbinarea unor cuvinte
ale
căror sunete
imită
un sunet din
natură
;
~
vocalică
=
fenomen
fonetic
caracteristic
limbilor fino-ugrice, prin
acomodarea
timbrului
unei
vocale
cu cel al
vocalelor
din
silabele
anterioare
.
3.
Înțelegere deplină între
persoane
,
colectivități
etc. (< fr.
harmonie,
lat.
harmonia
)
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia armoniilor
ARMONÍE
s.f.
1.
Combinare
simultană
a mai multor sunete în
conformitate
cu anumite legi. ♦ Îmbinare
melodioasă
a mai multor sunete (
muzicale
sau vorbite). ♦ Parte a
teoriei
muzicii
care se
ocupă
cu
studiul
acordurilor
în
compoziție
. ♢
Armonie
imitativă
=
efect
stilistic
obținut
prin îmbinarea unor cuvinte
ale
căror sunete
imită
un sunet din
natură
sau chiar printr-un singur cuvânt
onomatopeic
.
2.
Potrivire a
elementelor
componente
care alcătuiesc un întreg;
concordanță
,
acord
– v.
proporționalitate
. ♢ (
Lingv.
)
Armonie
vocalică
=
acomodare
, prin
asimilare
, a unei
vocale
cu altă
vocală
din același cuvânt. ♦
Bună
înțelegere. [
Gen
.
-iei
. / < fr.
harmonie
, it.
armonia
< lat., gr.
harmonia
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia armoniilor
ARMÓNIU
s.n.
Instrument
muzical
cu
claviatură
asemănător cu
orga
, la care sunetele
sunt
produse
de
vibrarea
unor
lame
metalice
acționate
de un
curent
de
aer
. [Pron.
-niu
, scris și
harmoniu
. / < fr.
harmonium
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia armoniilor
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK