definiția urat definiție dex

urat

găsește rime pentru urat
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat: arat, brat, burat, crat, curat, durat, durăt, furat, irat, jurat, murat, prat, rât, surat, udat, ura, ura, uran, urat (adj., s.m.), urat (urare), ură, urât, urcat, urlat, urmat, uzat
Cuvinte apropiate: arat, brat, burat, crat, curat, durat, durăt, furat, irat, jurat, murat, prat, rât, surat, udat, ura, ura, uran, urat (adj., s.m.), urat (urare), ură, urât, urcat, urlat, urmat, uzat

URÁT2,

urați, s.m. (Chim.) Sare a acidului uric. – Din fr. urate.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urat

URÁT1,

uraturi, s.n. Urare. – V. ura2.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urat

URÁT

s. v. urare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urat

urát

(chim.) s. m., pl. uráți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urat

urát

(urare) s. n., pl. uráturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urat

URÁT

s.m. Sare sau ester al acidului uric. [< fr. urate].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN | definitia urat

URÁT

s. m. sare a acidului uric. (< fr. urate)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia urat

a face urât

expr. 1. a se comporta ca un nebun, a da semne de sminteală. 2. a face scandal.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia urat

a-și face de urât

expr. a avea un comportament supărător.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia urat

FEMEIE URÂTĂ

acioală, bâhliță, bufniță, cartoafă, cotoarbă, matracucă, ornitorinc, otravă, paceaură.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia urat

PROSTITUATĂ URÂTĂ ȘI BEȚIVĂ

caracudă, căzătură, coldană.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia urat

URÁ2,

urez, vb. I. 1. Tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a închina în sănătatea cuiva. 2. Intranz. A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul. – Lat. orare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urat

ÚRA1

interj. Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din rus. ura, fr. hourra.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urat

URA

interj. trăiască!, vivat!
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urat

URÁ

vb. 1. a da. (I-a ~ „bună seara”.) 2. a dori, a pofti, (înv.) a prii. (Îți ~ mult bine.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urat

URÁ

vb. v. binecuvânta, blagoslovi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urat

úra

interj.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urat

urá

vb., ind. prez. 1 sg. uréz, 3 sg. și pl. ureáză
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urat

ÚRA

interj. (se folosește pentru a exprima entuziasm colectiv, însuflețire generală, cu ocazia unor manifestări publice, a unor solemnități sau pentru a îndemna la atac pe câmpul de luptă). /<rus. ura, fr. hourra
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urat

A URÁ uréz 1

. tranz. 1) (sănătate, noroc, fericire etc.) A dori cu o deosebită afecțiune (cu prilejul unei aniversări, al celebrării căsătoriei etc.). 2) A felicita prin recitarea plugușorului (în seara de Anul Nou); a hăi. 2. intranz. A umbla de la casă la casă, în seara de Anul Nou, cu plugușorul; a hăi. /<lat. orare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urat

urá (-réz, át),

vb. – 1. A cuvînta, a vorbi în public pentru a emoționa, pentru a convinge sau pentru a binecuvînta. – 2. A face urări de fericire, a binecuvînta, a felicita. – 3. A cînta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura. Lat. ōrāre (Cipariu, Gram., 44; Densusianu, Rom., XXVIII, 61; Șeineanu, Semasiol., 86; Pușcariu 1830; Densusianu, GS, II, 20; REW 6081), cf. it. orare, prov., cat., sp., port. orar, v. fr. orer, alb. ureum, uron (Philippide, I, 649). – Der. urăciune, s.f. (urare; felicitare; cîntec de sărbătoare), cf. orație; urat, s.n. (felicitare); urător, s.m. (persoană care umblă cu uratul); urătură, s.f. (formulă de felicitare cîntată); urări, s.f. pl. (panglici multicolore cu care se împodobește căciulița tinerilor morți) în Munt.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia urat

URÁ2

vb. tr. a exprima o dorință de bine la adresa cuiva; a felicita; a colinda, recitând versuri populare. (< lat. orare)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia urat

ÚRA1

I. interj. exclamație care exprimă aprobare, entuziasm. II. s. n. (pl.) strigăt entuziast de aprobare, de adeziune; aclamație. (< rus. ura, fr. hourra)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN | definitia urat

URẤT, -Ă,

(I) urâți, -te, adj., (II) adv., (III) s.n. I. Adj. 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie: p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care trezește repulsie (morală); urâcios, nesuferit. ♦ (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplăcut; grav. 3. (Despre timp) Posomorât, ploios, friguros, II. Adv. Într-un mod neplăcut, nepotrivit, imoral. ♢ Expr. A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva. III. S.n. 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție. ♢ Loc. prep. De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ♢ Expr. A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala. A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – V. urî.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urat

URÂT

adj. v. grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urat

URÂT

adj., s. 1. adj. (arg.) nasol. (Ce fată ~!) 2. adj. diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, (pop. și fam.) bocciu, scălâmb, scălâmbăiat, (reg.) pâcleș, (Mold.) balcâz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 3. adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strâmb, strâmbat, urâțit, (reg.) stropșit, zgâmboit, (Mold.) șonțit. (O față ~ din cauza ...) 4. adj. v. inestetic. 5. adj. v. înnorat. 6. adj. v. mizerabil. 7. adj. v. nefavorabil. 8. adj. v. neplăcut. 9. adj. defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, rău. (A făcut o impresie ~.) 10. adj. v. condamnabil. 11. s. v. plictiseală.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urat

URÂT

s. v. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scârbă, silă.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urat

Urât

≠ arătos, chipeș, drag, frumos
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia urat

urât

s. n.
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urat

URÂT1

adv. Într-un mod neplăcut; displăcut. ♢ A se uita ~ la cineva a privi pe cineva cu dușmănie. /v. a (se) urî
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urat

URÂT2

n. 1) Stare a omului care se plictisește; depresiune sufletească ușoară (cauzată de lipsa interesului); plictiseală. ♢ A muri de ~ a se plictisi grozav. A-i ține cuiva de ~ a face tot posibilul pentru a ridica dispoziția cuiva; a distra pe cineva. 2) Ceea ce întruchipează lipsa frumuseții și a armoniei. /v. a (se) urî
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urat

URÂ//T3

~tă (~ți, ~te) 1) și substantival Care este neplăcut la înfățișare; lipsit de frumusețe și armonie. ♢ ~ de mama focului nespus de urât. 2) Care este contrar bunei-cuviințe; necuviincios. Maniere ~te. 3) (despre vreme sau despre fenomene atmosferice) Care nu este prielnic; nefavorabil. /v. a (se) urî
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urat

URÂT

(d. oameni) bocciu, cealapa, fățos, mutră de-împins vagoane, nasol, nașparliu.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane | definitia urat

URÎ,

urăsc, vb. IV. 1. Tranz. A avea un puternic sentiment de antipatie, de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva; a nu putea suferi pe cineva sau ceva. 2. Refl. impers. (Construit cu dativul) A se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva. ♢ Expr. A i se urî cu viața = a nu mai dori să trăiască. – Lat. *horrire (= horrere, horrescere).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia urat

URÎ

vb. 1. v. dușmăni. 2. v. plictisi.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia urat

A (se) urî

≠ a (se) îndrăgi, a (se) iubi
Dictionar: Dictionar de antonime | definitia urat

urî́

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urăsc, imperf. 3 sg. urá; conj. prez. 3 sg. și pl. uráscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia urat

A SE URÎ́ mă urăsc

intranz. 1) A se afla în relații de dușmănie (cu cineva). 2) (construit cu dativul) A se plictisi foarte tare. ♢ A i ~ cu viața a nu mai dori să trăiască. /<lat. horrire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urat

A URÎ́ urăsc

tranz. (persoane, stări de lucruri etc.) A trata cu ură; a nu putea suferi (din aversiune sau din dușmănie). ♢ ~ de moarte a dușmăni cumplit. /<lat. horrire
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia urat

urî (-rắsc, -ît),

vb. – 1. A dușmăni, a antipatiza puternic. – 2. (Refl.) A se plictisi, a se sătura de cineva sau de ceva. – Mr. urăscu, urîre. Lat. hŏrrescĕre, vulg. *hŏrrῑre (Pușcariu 1823; Densusianu, GS, II, 21; REW 4185), cf. alb. uren (Phlippide, II, 644). – Der. ură, s.f. (dușmănie, aversiune; plantă, Gymnadenia conopea); urîcios (var. uricios), adj. (antipatic, nesuferit; ursuz, arțăgos); urîciune (var. uriciune, Mold. urăciune), s.f. (înv., ură, aversiune; plictiseală, urît; stîrpitură, avorton; hidoșenie); urît, adj. (desfigurat, oribil, hidos; repugnant, josnic); urîtor, adj. (care urăște); urîți, vb. (a sluți); urîțenie, s.f. (hidoșenie). Din rom. provine rut. urytnyi „urît” (Candrea, Elemente, 409).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia urat
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar