PLAN1, -Ă
I.
adj. neted, fără ridicături, fără
accidente,
plat. o
suprafață ~
ă =
suprafață pe care o dreaptă poate fi
aplicată în orice
sens;
geometrie ~
ă = ramură a
geometriei care
studiază suprafețele plane. II. s. n. 1.
suprafață netedă,
plană. ♢
suprafață care
conține toate dreptele ce trec printr-un
punct fix și
intersectează o dreaptă. ♢ (anat.)
suprafață care
secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită
incidență. 2.
desen tehnic care
reprezintă grafic o
suprafață de
teren, o
construcție, o
mașină etc. 3.
parte a unei
suprafețe în
raport cu depărtarea de ochiul
observatorului și cu
reprezentarea ei într-o
pictură, într-un
tablou etc. ♢ (cinem.) fiecare
serie de
instantanee dintr-un
film, privind aceeași
acțiune sau același
subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un
cadru constant. ♢
mod de
încadrare a
subiectului filmat ori a
diverselor sale elemente sub
aspect dimensional. 4.
suprafața de
susținere în aer a unei
aeronave; (p. ext.) aripă. 5. felul
cum sunt dispuse părțile unei
opere științifice,
literare etc.;
proiect, alcătuire;
proiect pentru o
acțiune care urmează să fie îndeplinită. 6. (
ec.)
sistem de
indicatori prin care se
stabilesc prioritățile,
direcțiile principale ale activității unor
structuri economice într-o
perioadă dată. 7.
reprezentare a unei
porțiuni reduse din
suprafața terestră, la o anumită scară, pe
baza ridicărilor topografice sau
aerofotogramelor. (< fr.
plan, lat.
planus)