PARALÉL1, -Ă
I.
adj. 1. (
mat.; despre drepte,
planuri) care se află la o
distanță constantă unul de altul și care nu se
pot întâlni oricât
ar fi prelungite. 2. care se
produce concomitent și se desfășoară în
mod similar cu altceva. 3. (
inform.; despre
operații) în care
ansamblul de
biți este
tratat simultan; (despre
mașini,
organe) unde mai multe
operații se
efectuează simultan. II. s. n.
dispozitiv pentru trasarea unor
linii paralele. III. s. f. 1.
linie,
suprafață situată în toată întinderea ei la
egală distanță de altă
linie sau
suprafață cu care nu se
întretaie oricât de mult s-
ar prelungi. ♢ fiecare dintre
cercurile imaginare paralele cu
ecuatorul care unesc
punctele de
egală latitudine de pe
suprafața Pământului. 2. (pl.)
aparat de
gimnastică din două
bare paralele susținute de stâlpi. 3.
comparație, apropiere între două ființe, lucruri,
fenomene etc., în care se scot în
evidență asemănările și deosebirile;
paralelism (2). (< fr.
parallèle, lat.
paralelus, gr.
parallelos, /II/ germ.
Parallele)