GRÁȚIE
I.
s. f. 1. drăgălășenie, gingășie,
finețe,
eleganță (în
atitudini, în
mișcări). ♢ (pl.)
atitudini, cuvinte drăgălașe. ♢ bunăvoință,
favoare. o a
intra în ĩle cuiva = a
obține bunăvoința cuiva. 2. har, ajutor
supranatural pe care
divinitatea îl
acordă oamenilor pentru a se mântui. o stare de ~ =
creație poetică;
poezie;
ipostază,
inspirație poetică. 3. lovitură de ~ = lovitură care aduce sfârșitul, moartea. 4. (
mit.) fiecare dintre
cele trei
zeități care
personificau grația și frumusețea
feminină. II. prep. cu ajutorul, datorită. (< lat.
gratia, it.
grazia, /II/ fr.
grâce à)