VILEÁG
,
vileaguri, s.n. (Pop.)
1. Lume, mulțime de oameni. ♢ Loc. adv.
În vileag = în fața lumii, în public. ♢ Expr.
Câtu-i (sau
până-i)
lumea și vileagul = niciodată.
A da (sau
a scoate)
în (sau
la)
vileag = a face cunoscut, a divulga.
2. (În expr.)
În vileagul vântului = în bătaia vântului. – Magh.
világ.