TAVÁN,
tavane, s.n.
1. Plafon. ♢ Expr.
A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi. ♦ Partea superioară a unei excavații miniere.
2. (Reg.) Scândură de brad, lungă și subțire, folosită la construirea podului casei.
3. (Reg.) Fiecare dintre cele două extremități ale unei corăbii, unde dorm corăbierii. – Tc.
tavan.