BÍNE1
adv.
I. 1. În mod convenabil, după cum își dorește cineva.
Câtu-i lumea pe sub soare, Nu-i bine ca-n șezătoare (JARNIK-BÎRSEANU). ♢ Expr.
A fi (sau
a face, a se simți)
bine sau
a-i fi (sau
a-i merge)
bine (
cu sănătatea) = a fi sănătos.
A (se) face bine = a (se) însănătoși.
A nu-i fi bine = a fi bolnav; (fam.) a fi nebun.
A(-i) prinde (cuiva)
bine = a(-i) fi (cuiva) de folos.
A sta bine = a fi bogat.
A-i veni bine (să...) = a găsi momentul prielnic (să...), a-i fi la îndemână (să...).
(Decât...) mai bine să... = (decât...) prefer să...
Dacă (sau
de)...,
e bine = dacă (sau de)..., poți fi mulțumit.
Bine-ai venit! formulă de
salut la primirea unui musafir.
Bine v-am găsit! formulă de
salut pe care o spune un nou venit.
2. În mod plăcut, agreabil.
Floarea miroase bine. ♢ Expr.
E bine = e vreme
bună.
3. În mod comod, confortabil.
S-așază mai bine pe prispă (CAMILAR).
4. (Eliptic, cu sensul unei propoziții
afirmative) Sunt de
acord, îmi convine.
Bine, Ivane, du-te (CREANGĂ). ♢ Expr.
Ba bine că nu! = se înțelege! firește!
Ei bine! = fie (și așa)!
Bine că... = noroc că...
II. 1. Cum trebuie, cum se cere. ♢ Expr.
A pune (ceva) bine = a pune (ceva) la păstrare, la o parte. (Fam.)
A pune bine (pe cineva) = a ponegri (pe cineva) căutând să-i prejudicieze
situația.
Bine-rău = mai mult sau mai puțin, după posibilități.
După ce ne-am pus bine-rău gura la cale... (CREANGĂ).
2. Conform realității,
adevărului; exact, precis; corect, just. ♢ Expr.
A ști (prea) bine (ceva). =
a) a ști (ceva) mai
dinainte;
b) a fi convins de ceva.
Să știu bine că... = măcar să..., chiar dacă...
A vedea bine = a-și da
seama (de ceva).
Vezi bine (că...) = firește, negreșit.
(Că) bine zici = așa este, ai dreptate.
3. În mod reușit, frumos.
A cânta bine. ♢ Expr.
A-i sta (sau
a-i ședea)
bine = a i se potrivi. ♢ (
Adjectival, fam.)
Un bărbat bine.
4. În conformitate cu cerințele sociale, morale, profesionale etc.
Se poartă bine. ♢ Expr.
A fi bine = a fi spre binele cuiva, a fi recomandabil.
A face bine (să...) = a proceda așa cum e (mai) potrivit.
Nu faci bine ceea ce faci! (CREANGĂ).
Bine ți-a făcut! = așa-ți trebuie!
III. (Cu sens întăritor)
1. De-a binelea, de tot, pe deplin.
Vorba bine nu sfârșea Și de cale se gătea (ALECSANDRI).
2. Tare mult, foarte... ♢ Expr.
Mai bine (de...) = mai mult (de...).
Mult și bine = foarte mult. (Fam.)
De bine ce... =
abia, cu toate că.
De bine ce am venit, tu pleci. A dormi bine = a dormi
adânc, fără întrerupere.
A mânca bine = a mânca mult, din lucruri
bune. – Lat.
bene.