ADUNÁ
,
adún, vb. I.
I. 1. Tranz. A strânge la un loc ceea ce se
află răspândit, împrăștiat, risipit; a ridica de pe jos.
2. Tranz. A
aduce din toate părțile; a strânge, a concentra.
3. Tranz. și refl. A (se) îngrămădi, a (se) ghemui.
În ochii mei lacrimi s-adună (COȘBUC).
4. Tranz. A culege (alegând de ici și de colo).
Merg s-adune Mure fetele (COȘBUC).
5. Tranz. A pune
deoparte bani sau alte
bunuri materiale; a agonisi.
II. Tranz. A totaliza mai multe numere într-unul singur.
III. Tranz. și refl. A (se) apropia unii de alții; a (se) strânge formând un singur grup. ♢ Expr. (Tranz.)
Parcă a tunat și i-a adunat, se zice despre oameni foarte
deosebiți unii de alții strânși la un loc. ♦ Refl. A se întâlni, a veni deseori în contact cu alții. – Lat.
adunare.