SPĂTÁR2,
spătari, s.m. Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalității, care avea la început funcția de a purta la festivități spata domnească, iar mai tărziu pe cea de șef al armatei și al poliției. ♢
Mare spătar = comandant suprem al oștilor
țării. – Ngr.
spatharis.