AFLÁ
,
áflu, vb. I.
1. Tranz. și intranz. A lua cunoștință despre ceva; a căpăta informații, vești, noutăți despre ceva.
2. Tranz. A găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător).
3. Refl. A fi, a se găsi într-un loc, într-o poziție, într-o împrejurare oarecare. ♢ Expr. (Fam.)
A se afla în treabă = a interveni într-o discuție sau într-o
acțiune numai de formă, fără a
aduce vreo contribuție.
Să nu se afle (ca) să... = să nu cumva să...
Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar. (Pop.)
Nu se (sau
unde se)
află! = nu-i
adevărat! ♦ A exista.
4. Tranz. (Pop.) A născoci, a inventa, a scorni.
Acest chip au aflat Robinson ca să nu uite cursul anului (DRĂGHICI). – Lat.
afflare „a sufla spre ceva, a atinge cu respirația”.