AFÁCERE
,
afaceri, s.f.
1. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ♢
Afaceri interne (sau
externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau
externe) ale unei
țări.
2. Tranzacție comercială bazată pe speculă sau pe speculații. ♦ (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. – Din
a4 +
facere (după fr.
affaire).