ADUNÁRE
,
adunări, s.f.
1. Acțiunea de
a (se) aduna și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Semnal dat pentru strângerea unei trupe etc. într-o formație ordonată.
2. Una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur.
3. Grup de oameni strânși la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinări) Organ reprezentativ constituit după norme
dinainte fixate, capabil să ia anumite hotărâri. ♢
Marea Adunare Națională = organ suprem al puterii de
stat în Republica Populară Română.
4. Culegere, colecție (de texte).
5. (Înv.) Petrecere.