SITUÁȚIE,
situații, s.f.
1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat
condițiile de existență și de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitați, ale unei
activitați; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. ♢ Expr.
A fi la înălțimea situației = a corespunde pe deplin unei misiuni încredințate.
A te pune în situația cuiva = a încerca să înțelegi împrejurările în care se
află altul, pentru a-ți da
seama de modul lui de a gândi sau de a
acționa.
A fi călare (sau
stăpân) pe situație = a fi stăpân pe împrejurări în momente grele, critice. ♦ Poziție socială, materială sau morală în care se
află cineva. ♢ Expr.
A-i face cuiva o situație = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziție socială, materială si morală
bună. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispoziție, stare sufletească.
2. Dare de
seamă, raport, inventar. ♢
Situația casei = stare de fapt, constatată zilnic sau ocazional, a numerarului și a gestiunii bănești a unei întreprinderi; raport
2 asupra rezultatului constatărilor făcute cu acest prilej.
3. (Rar) Așezare, poziție a unui teren, a unei localități. [Var.: (înv.)
situațiune s.f.] – Fr.
situation.