RÚPE,
rup, vb. III.
1. ~ ♦ Refl.
Când să strângă nodul, pâc! se rupse ața, căci era putredă. ♦ (În contexte figurate)
Românul cu-a sa mână rupe lanțul de robie. –
Ah! nu pot eu trăi fără tine; Eu încă a vieții fir mi-oi rupe, Pe amândoi o groapă să ne-astupe. ♢
Expr. A rupe inima târgului v.
inimă (IV. 1.). ♦ (Complementul indică o parte a corpului) A(-și) fractura o mână, un picior etc. ♢
Expr. ~
A-și rupe gâtul (sau grumajii) = a-și pierde viața, cinstea, averea, a o păți rău de tot. ~
2. ~
Au început a tupăi ... și a se sfărâma jucând, cât și-au rupt tot cojocul bucățele. 3. ~ ♦ (Fig.)
Dintr-o dată o salvă rupea văzduhul. ♦
Expr. A rupe sau (
refl.)
a se rupe gheața v.
gheață.
4. ~; a smulge o parte dintr-un obiect.
Zări pasărea rupând cu lăcomie ficații bietului Prometeu. ♦ A sfâșia un animal sau (de obicei prin exagerare) un om (atacându-l, lovindu-l, bătându-l).
Copiii după ei se țin Și câinii dau să-i rupă. ♦ A zdrobi, a strivi.
Izbi cu pumnul în masă spre vioară, și-n murmur carnea pumnului a rupt. ♢ (Prin exagerare)
Înainte de a pleca, soldații au fost rupți cu instrucția și cu teoria. –
Dacă nu era cocoana să sară pentru mine ... mă rupea, că nu-ș' ce-avea, era turbat rău de tot. 5. ~; a desprinde, (trăgând cu putere) din locul unde este fixat. ♦ A culege flori, fructe, etc. ♢ (Fig.)
Chipul tău e rupt din soare. ♦ A obține (cu greu) o sumă de bani.
Cum voi rupe ceva parale de la tatăl tău, am să ți le pun deoparte. ♢ (Fig.)
Cheltuiala e mare și oamenii greu o să-și rupă din sărăcie. 6. ~ , a (se) desprinde (cu oarecare efort) de cineva sau de ceva.
Și-a stricat copiii. Nu-i pune la muncă. I-a rupt de sat. ♦ Refl. (Despre grupuri, colectivități) A se împrăștia, a se desface în două (sau în mai multe).
Se sună de culcare. Mulțimea se rupse zgomotos. ♢
Expr. (Tranz.)
A rupe rândurile (sau, rar,
refl. a se rupe) = ~; (despre rânduri) a înceta să formeze un șir aliniat. ~ ♢ (Complementul indică drumul deschis)
Rupând drumul printre oameni învălmășiți, pe cal înspumat, venea vijelios un olăcar. –
Duruind soseau călării ca un zid înalt de suliți, Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți. 7. Tranz. Fig. (Cu complementul
vorbă sau în
expr. a o rupe (pe)...) ~
Vorbește încai franțuzește?... A fi rupând și el vreo două vorbe ca toată lumea. – Var. (învechit)
rúmpe.