Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția vanturi definiție dex
vanturi
găsește rime pentru
vanturi
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
vantură
,
vantură
,
vântui
,
vântura
,
venturi
Cuvinte apropiate:
vantură
,
vantură
,
vântui
,
vântura
,
venturi
VANTÚRĂ
,
vanturi
, s.f. (Constr.)
Grindă
la
acoperișul
unei
case
. – Cf. germ.
Wanten
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia vanturi
VÂNT
,
vânturi
, s.n.
1.
Deplasare
pe
orizontală
a unei
mase
de
aer
provocată de
diferența
de
presiune
existentă
între
două
regiuni
ale
atmosferei
. ♢
Vânt
rău
=
întâmplare
nenorocită
care
lovește
pe cineva. ♢
Loc
adv.
Ca
vântul
=
foarte
repede
. ♢ Expr.
Ce
vânt
te
aduce
?
se
spune
cuiva care a
venit
pe
neașteptate
.
A se
așterne
vântului
= a
alerga
foarte
repede
.
A se
duce
pe
aripi
de
vânt
= a se
duce
foarte
repede
.
Bate
vântul
, se
spune
când
un
loc
, de
obicei
populat
, este (
temporar
)
pustiu
.
A-i
bate
(sau
a-i
sufla
cuiva
)
vântul
în
buzunare
= a nu avea nici un
ban
, a fi
foarte
sărac
.
A
arunca
banii
în
vânt
= a
cheltui
fără
socoteală
.
Din
(sau
de la
)
cele
patru
vânturi
= din toate
părțile
, de
pretutindeni
.
A
vedea
dincotro
bate
vântul
= a-și da
seama
de o
situație
,
înainte
ca
lucrurile
să se
precizeze
cu
claritate
.
A-l
bate
vântul
(pe cineva) = a fi
extrem
de
slab
sau de
slăbit
. (
Rar
)
A se
duce
pe vânturi
= a se
risipi
, a se
prăpădi
.
2.
Aer
,
văzduh
. ♢
Loc
. adv.
În
vânt
=
a)
în
gol
;
b)
în
sus
;
c)
fig.
fără
folos
,
zadarnic
.
3.
Curent
de
aer
creat
pe
cale
artificială
(cu un
dispozitiv
, cu
evantaiul
etc.).
4.
(În expr.)
A
face
vânt
=
a)
a
împinge
, a
arunca
, a
azvârli
;
p. ext.
a da
afară
(dintr-o
slujbă
);
b)
(fam.) a
scăpa
de cineva.
A-și
face
(sau,
rar
,
a-și da
)
vânt
= a-și
lua
avânt
, a
porni
cu
viteză
, cu
avânt
.
A
lua
vânt
= (
despre
cai
) a
porni
, cu
viteză
mare
(
scăpând
de sub
controlul
conducătorului
).
5.
(Astron.; în
sintagma
)
Vânt
solar
=
flux
de
protoni
și
neutroni
emiși
continuu
de
Soare
. – Lat.
ventus
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia vanturi
VÂNTURÁ
,
vấntur
, vb. I. Tranz.
1.
A
trece
boabele
de
cereale
prin
vânturătoare
sau a
le
face
să
cadă
de la o
mică
înălțime
pentru
ca
vântul
să
împrăștie
impuritățile
ușoare
. ♦ Fig. A
împrăștia
, a
risipi
; a
spulbera
.
2.
A
vărsa
de mai
multe
ori un
lichid
dintr-un
vas
în
altul
,
pentru
a-l
răci
,
pentru
a-l
amesteca
etc.
3.
A
mișca
încoace
și
încolo
, a
agita
. ♦ Fig. A
frământa
, a
tulbura
.
4.
Fig. A da în
vileag
, a
povesti
, a
comenta
vorbe
,
fapte
etc.
5.
Fig. A
cutreiera
, a
colinda
. ♢ Compus:
vântură
-
lemne
sau
vântură
-
țară
s.m.
invar
. =
om
hoinar
,
aventurier
.
6.
(
Rar
;
despre
vânt
) A
sufla
, a
bate
peste
... – Lat.
ventulare
(=
ventilare
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia vanturi
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK