TRÁGE,
trag, vb. III.
I. 1. Tranz. A
face efortul de a
mișca, de a
deplasa ceva, apucându-l
pentru a-l da la o
parte sau
pentru a-l
îndrepta spre un
anumit punct. ♢ Expr.
A trage (pe cineva)
de mânecă =
a) a-i
face (cuiva) un
semn, a-i
atrage atenția spre un
anumit lucru;
b) a
îmbia, a
îndemna.
A fi tras de păr = a fi
relatat în
mod exagerat,
forțat,
tendențios.
A trage (pe cineva)
la (sau
în)
judecată = a
cita pe cineva în
fața justiției.
A trage pe sfoară = a
păcăli.
A trage pe roată = a
supune torturii cu
ajutorul roții de
tortură.
A trage la răspundere = a
cere cuiva să
dea socoteală de
faptele sale, a
face răspunzător.
A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o
situație grea; a
antrena (pe cineva) cu
sine într-o
afacere, într-o
întreprindere dezavantajoasă,
sortită eșecului. ♦ (Cu
complementul „
clopotul”) A
face să
sune (prin
deplasare într-o
parte și în alta). ♦ A
întinde, a
încorda un
fir, o
sfoară (
smucind). ♢ Expr.
A trage sforile = a
conduce în
ascuns, din
culise (o
acțiune reprobabilă); a
unelti. ♦ Fig. (Înv.) A
îndemna; a
atrage (
asupra sa).
2. Tranz. A
duce, a
târî după
sine. ♢ Expr.
A trage targa pe uscat = a
trăi în
lipsuri, în
sărăcie; a o
scoate greu la
capăt.
A trage un picior sau
a trage piciorul = a
șchiopăta. ♦ (
Despre animale de
tracțiune) a
face ca un
vehicul să se
deplaseze (ducându-l după
sine).
3. Tranz. A pune (sau a
scoate) (de) pe
sine un
obiect de
îmbrăcăminte sau de
încălțăminte; a
înfunda pe
cap o
bonetă, o
căciulă; a
duce un
accesoriu de
îmbrăcăminte înspre o
parte a
corpului (
spre a o
acoperi); a
aranja, a
potrivi.
4. Intranz. (Pop.) A avea
greutatea de..., a
cântări, a
atârna.
5. Tranz. A
înfige (într-un
corp ascuțit).
6. Tranz. A
îndrepta și a
opri un
vehicul, o
ambarcație la
locul de
îmbarcare sau de
coborâre.
7. Intranz. A se
opri undeva spre a fi
găzduit; a se
instala undeva pentru un
timp limitat.
8. Refl. și intranz. (Reg. și fam.;
urmat de
determinări locale introduse prin prep. „la”) A se
duce (
mânat de o
dorință), a se
îndrepta spre o
țintă. ♦ Intranz. Fig. A
tinde spre..., a se
simți atras către... ♦ Intranz. A
prevesti o
anumită stare.
Trage a rău. 9. Refl. (Pop.) A se da la o
parte, a se
feri din
cale; a se
retrage. ♢ Expr. (Tranz.)
A-și trage mâna de deasupra cuiva = a
înceta să mai
ocrotească pe cineva.
10. Tranz. Fig. A
îndura, a
suporta, a
pătimi. ♢ Expr.
A trage o spaimă = a se
speria foarte tare. ♦ A
suporta consecințele unui
fapt reprobabil; a
ispăși.
II. 1. Tranz. A
lua, a
scoate; a
smulge; a
extrage. ♢
Loc. vb.
A trage un profit = a
profita.
A trage învățăminte din (sau
de pe urma)... = a
învăța (dintr-o
experiență). ♢ Expr.
A trage foloase din (sau
de pe urma)... = a avea, a
obține un
avantaj de pe
urma...
2. Intranz. Fig (în expr.)
A trage cu urechea = a-și
încorda auzul pentru a
prinde zgomote ușoare,
vorbe șoptite; a
asculta pe
furiș.
A trage cu ochiul (sau
cu coada ochiului) = a se
uita pe
furiș,
pentru a nu fi
observat.
3. Tranz. A
inspira; a
respira; a
inhala. ♢ Expr.
A-și trage sufletul (sau
răsuflarea) = a
respira greu din
cauza oboselii,
bătrâneții etc.; a se
odihni după un
efort greu. (Intranz.)
A trage să moară = a fi în
agonie, a-și
trăi ultimele clipe. ♦ A
fuma, a
priza.
4. Intranz. (
Despre sobe) A avea
tiraj bun.
5. Tranz. A
sorbi, a
înghiți, a
bea. ♢ Expr. (Absol.)
A trage la măsea (sau
la mustață) = a fi
bețiv.
III. Tranz. A
trasa, a
marca, a
desena o
linie, un
contur. ♢ Expr.
(A fi) tras cu sfoara = (a fi)
drept,
aliniat. (Intranz.)
A trage (
peste ceva)
cu condeiul (sau
cu buretele) = a
șterge; a
anula; a
face uitat, a
uita.
IV. 1. Tranz. (În
diverse procese de
muncă sau în
acțiuni care
presupun un
efort fizic; cu
sensul reieșind din
determinări)
A trage la rindea = a
rindelui.
A trage (o
țesătură)
la piuă = a
supune o
țesătură unei
operații mecanice la
piuă,
pentru a o
face mai
deasă.
A trage la tipar = a
tipări.
A trage la șapirograf = a
șapirografia.
A trage pe piatră (sau
pe amnar, pe curea) = a
ascuți.
A trage pe calapod = a
întinde pe
calapod. (Intranz.)
A trage cu acul = a
coase, a
broda.
A trage cu coasa = a
cosi.
A trage la rame (sau
la, din lopată) = a
vâsli. ♦ A
trece prin...
Trage firele prin spată. ♢ Expr.
A trage banul (sau
gologanul)
prin barbă = a
freca de
barbă un
ban câștigat (în
credința superstițioasă că acest
gest atrage un
câștig ulterior bun).
Tras (ca) prin inel, se
spune despre o
persoană cu
trupul subțire,
mlădios. ♦ A
întinde și a
subția un
material ductil, trecându-l printr-o
filieră. ♦ Refl. (În expr.)
A se trage la față (sau
la obraji, la chip) = a
slăbi, a avea
figura obosită,
palidă.
2. Tranz. (Fam.) A
face ceva cu
plăcere, cu
multă energie, cu
pasiune. ♢ Expr.
A trage un (pui de) somn sau
a trage la soamne (ori
la aghioase) = a
dormi adânc.
3. Tranz. A da
una sau mai
multe lovituri; a
bate, a
plesni.
4. Intranz. A
descărca o
armă spre țintă, a
face ca
proiectilul,
săgeata etc. să
pornească spre țintă.
5. Tranz. A
freca o
anumită regiune a
corpului în
scopuri terapeutice; a
masa. ♦ A
fricționa.
V. 1. Intranz. (
Despre vânt) A
bate, a
sufla.
2. Tranz. (
Adesea impers., subînțelegându-se ca
subiect aerul rece,
curentul etc.) A
învălui pe cineva, provocându-i o
senzație neplăcută de
răcoare (urmată
adesea de
îmbolnăvire).
VI. Refl.
1. A
descinde din..., a fi din
neamul... ♦ A fi
originar din...
2. A
proveni; a fi
provocat (de...). [Perf. s.
trăsei, part.
tras] – Lat.
*tragere (=
trahere).