Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția paralele definiție dex
paralele
găsește rime pentru
paralele
Urmatoarele cuvinte sunt apropiate de cuvantul cautat:
paraiele
,
paralel
,
paralel
,
paralelă
,
paralele
Cuvinte apropiate:
paraiele
,
paralel
,
paralel
,
paralelă
,
paralele
PARÁ
3
,
parale
, s.f.
1.
Monedă
divizionară
egală
cu a
suta
parte
dintr-un
leu
vechi
;
mică
monedă
turcească
de
argint
care a
circulat
și în
țările
românești
; (
astăzi
)
ban
de
valoare
mică
. ♢ Expr.
A nu avea
(
nici o
)
para
(
chioară
) = a nu avea (nici) un
ban
.
Până într-o
para
sau
până la
(
o
)
para
= până la
ultimul
ban
;
exact
(din
punct
de
vedere
bănesc
).
Nu
face
nici o
para
(
chioară
sau
nici
două
parale
) sau
nu
face
parale
= nu are (nici o)
valoare
, nu e
bun
(de
nimic
).
A
face
(pe cineva)
de
două
parale
= a
certa
(
aspru
) (pe cineva).
A
lua
(pe cineva)
la
trei
parale
= a-i
cere
cuiva
socoteală
pentru
ceea ce a
făcut
. ♦ P. gener.
Monedă
(
metalică
).
2.
(Fam.; la pl.)
Bani
;
p. ext.
avere
. ♢ Expr.
Parale
bune
=
bani
mulți
(Fam.)
A
face
parale
= a fi
valoros
, de
preț
.
A
ști
câte
parale
face
cineva
= a fi
bine
lămurit
în
privința
caracterului
, a
meritelor
sau a
capacității
cuiva. – Din tc.
para
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia paralele
PARALÉL, -Ă,
paraleli
, -e,
adj., s.f., (
5, 7
)
paraleluri
, s.n.
1.
Adj., s.f. (
Dreaptă
,
plan
) care are toate
punctele
la aceeași
distanță
de o altă
dreaptă
sau de un
alt
plan
cu care nu se
întretaie
,
oricât
s-
ar
prelungi
. ♢
Legătură
(
electrică
)
în
paralel
=
ansamblu
de
două
sau de mai
multe
conductoare
electrice
,
acumulatoare
,
pile
etc. care au aceeași
tensiune
electrică
la
borne
.
2.
Adj. Care
există
, se
produce
,
evoluează
concomitent
cu
altceva
. ♦ (
Adverbial
) În același
timp
,
concomitent
.
3.
S.f.
Comparare
a
două
ființe
, a
două
opere
,
fenomene
etc. (
pentru
a
stabili
asemănările
și
deosebirile
dintre
ele
);
paralelism
(
2
). ♢
Loc
. vb.
A
(
se
)
pune în
paralelă
(sau, n.,
în
paralel
) (
cu...
) = a se
compara
. ♦ (Lit.)
Variantă
a
portretului
, care
constă
în
prezentarea
simultană
a
două
personaje
și în
compararea
lor
în
scopul
stabilirii
trăsăturilor
specifice
fiecărui
personaj
.
4.
S.f.
Fiecare
dintre
cercurile
imaginare
care
unesc
punctele
cu aceeași
latitudine
de pe
suprafața
Pământului
și care
rezultă
din
intersectarea
suprafeței
Pământului
cu un
plan
paralel
cu
planul
ecuatorial
.
5.
S.n. (
Mat
.)
Cerc
situat
pe o
suprafață
de
rotație
,
obținut
prin
intersecția
acestei
suprafețe
cu un
plan
perpendicular
pe
axa
ei de
rotație
. ♢ (Astron.)
Paralel
ceresc
=
cerc
mic
de pe
sfera
cerească
descris
de o
stea
în
mișcarea
ei
diurnă
.
6.
S.f. (La pl.)
Aparat
de
gimnastică
format
din
două
bare
orizontale
și paralele
așezate
(la
înălțimi
diferite
sau
identice
) pe
stâlpi
verticali
; (la sg.)
fiecare
dintre
cele
două
bare
ale
acestui
aparat
.
7.
S.n.
Instrument
folosit
la
trasarea
(pe o
piesă
a) unor
distanțe
sau a unor
linii
paralele (
1
) cu un
plan
dat
. – Din lat.
parallelus,
it.
parallelo,
fr.
parallèle,
germ.
Parallele.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia paralele
PARALÉL, -Ă,
paraleli
, -e,
adj., s.f., (
5, 7
)
paraleluri
, s.n.
1.
Adj., s.f. (
Dreaptă
,
plan
) care are toate
punctele
la aceeași
distanță
de o altă
dreaptă
sau de un
alt
plan
cu care nu se
întretaie
,
oricât
s-
ar
prelungi
. ♢
Legătură
(
electrică
)
în
paralel
=
ansamblu
de
două
sau de mai
multe
conductoare
electrice
,
acumulatoare
,
pile
etc. care au aceeași
tensiune
electrică
la
borne
.
2.
Adj. Care
există
, se
produce
,
evoluează
concomitent
cu
altceva
. ♦ (
Adverbial
) În același
timp
,
concomitent
.
3.
S.f.
Comparare
a
două
ființe
, a
două
opere
,
fenomene
etc. (
pentru
a
stabili
asemănările
și
deosebirile
dintre
ele
);
paralelism
(
2
). ♢
Loc
. vb.
A
(
se
)
pune în
paralelă
(sau, n.,
în
paralel
) (
cu...
) = a se
compara
. ♦ (Lit.)
Variantă
a
portretului
, care
constă
în
prezentarea
simultană
a
două
personaje
și în
compararea
lor
în
scopul
stabilirii
trăsăturilor
specifice
fiecărui
personaj
.
4.
S.f.
Fiecare
dintre
cercurile
imaginare
care
unesc
punctele
cu aceeași
latitudine
de pe
suprafața
Pământului
și care
rezultă
din
intersectarea
suprafeței
Pământului
cu un
plan
paralel
cu
planul
ecuatorial
.
5.
S.n. (
Mat
.)
Cerc
situat
pe o
suprafață
de
rotație
,
obținut
prin
intersecția
acestei
suprafețe
cu un
plan
perpendicular
pe
axa
ei de
rotație
. ♢ (Astron.)
Paralel
ceresc
=
cerc
mic
de pe
sfera
cerească
descris
de o
stea
în
mișcarea
ei
diurnă
.
6.
S.f. (La pl.)
Aparat
de
gimnastică
format
din
două
bare
orizontale
și paralele
așezate
(la
înălțimi
diferite
sau
identice
) pe
stâlpi
verticali
; (la sg.)
fiecare
dintre
cele
două
bare
ale
acestui
aparat
.
7.
S.n.
Instrument
folosit
la
trasarea
(pe o
piesă
a) unor
distanțe
sau a unor
linii
paralele (
1
) cu un
plan
dat
. – Din lat.
parallelus,
it.
parallelo,
fr.
parallèle,
germ.
Parallele.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia paralele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK