AMÁR, -Ă
,
amari, -e, adj.,
amaruri, s.n.
I. Adj.
1. (Despre alimente, băuturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei.
2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necăjit. ♢ Expr.
Pâine amară = mijloace de existență câștigate cu multă trudă.
A face (cuiva)
zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strașnic, cumplit.
3. Fig. Răutăcios.
II. S.n.
1. Jale, tristețe; suferință, chin, necaz. ♢ Expr.
A-și înghiți amarul = a suferi în tăcere.
A-și vărsa amarul = a face destăinuiri, a-și spune durerea, suferința. ♦ (Cu valoare de interjecție) Vai!
2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Mulțime, grămadă.
Amar de vreme. – Lat.
amarus.