țíu
interj. – Imită
zgomotul vibrației sau al flexiunii, al încovoierii. – Var.
țîu, și der. Creație expresivă, cf.
fiu. – Der.
țiu, s.n. (
secure mică;
daltă);
țiui, vb. (a șuiera, a
fluiera, a vibra; a
suna; a zornăi; a hurui, a bîzîi în
urechi), var.
ciui, cf. it.
ciuire „a chițăi
șoarecii”;
țiuitură, s.f. (
fluierat, șuierat);
țiuit, s.n. (șuierat);
țiuitoare, s.f. (hîrîitoare, huruitoare);
țîu, s.n. (
Banat,
talangă).