șárpe (șérpi),
s.m. – Reptilă tîrîtoare cu
corpul cilindric. – Var. Mold.
șerpe. Mr.
șarpe, megl.
șarpi, istr.
șǫrpe. Lat.
sĕrpes în
loc de
sĕrpens (Diez, I, 380; Pușcariu 1527; REW 7855), cf. it.,
port.
serpe. – Der.
șerpoaică (var.
șerpoaie), s.f. (femela
șarpelui; harpie,
femeie perfică);
șerpamă, s.f. (
Banat, mulțime de
șerpi);
șerpar, s.m. (anghilă, Cobitis fossilis; varietate de acvilă, Circaetus gallicus);
șerpar, s.n. (brîu lat de
piele);
șerpesc, adj. (de șarpe);
șerpește, adv. (ca
șerpii);
șerpiu, adj. (de șarpe);
șerpînță, s.f. (gențiană, Gentiana cruciata); pe care Pușcariu 1583 și REW 7856
îl derivă de la un lat. *
sĕrpentia;
șerpariță, s.f. (
plantă, Polygala
vulgaris);
șerpos, adj. (de șarpe);
șerpui, vb. (a
merge ca
șarpele);
șerpuitor, adj. (care șerpuiește);
șerpuitură, s.f. (sinuozitate). – Der. neol.
serpentin, adj.;
serpentină, s.f., din fr.