zi (zíle),
s.f. –
1. Interval de
timp între răsăritul și apusul
Soarelui.; 24 de ore. –
2. Dată. –
3. Termen,
soroc. –
4. Sărbătoare de aniversare sau onomastică. –
6. (Pl.)
Timp,
epocă. –
7. (Pl.) Viață. –
8. (Adv.)
Ziua, în
timpul cît este
zi (1), în fiecare
zi. – Mr.
dzi, dzuă, megl.
zuă, istr.
zi. Lat.
dĭes (Pușcariu 1940; REW 2632), cf. vegl.
dai, it., prov., v. fr.
di, v. it., cat., sp.,
port.
dia. Forma art.
ziua (ca
stea ›
steaua) a
dus la formarea unui dublet
ziuă, care se folosește paralel, mai
ales în anumite expresii, precum:
se face ziuă, de cu ziuă, pînă’n ziuă, spre ziuă. Der.
zili (var.
înzili), vb. (a da viață
lungă; Olt., a mînca
prost, a-și
duce zilele);
ziler, s.m. (Trans., muncitor
plătit cu
ziua);
zilnic, adj. (
cotidian);
zîuar, s.m. (
Banat, ziler);
deunăzi, adv. (într-o altă
zi,
zilele trecute);
preziua, s.f. (
ajun). Cf.
astăzi, azi. Der. neol.
ziar, s.n. (jurnal), după lat.
diarium;
ziarism, s.n. (jurnalism);
ziarist, s.m. (gazetar);
ziaristică, s.f. (gazetărie).