definiția zi definiție dex

zi (zíle),

s.f. – 1. Interval de timp între răsăritul și apusul Soarelui.; 24 de ore. – 2. Dată. – 3. Termen, soroc. – 4. Sărbătoare de aniversare sau onomastică. – 6. (Pl.) Timp, epocă. – 7. (Pl.) Viață. – 8. (Adv.) Ziua, în timpul cît este zi (1), în fiecare zi. – Mr. dzi, dzuă, megl. zuă, istr. zi. Lat. dĭes (Pușcariu 1940; REW 2632), cf. vegl. dai, it., prov., v. fr. di, v. it., cat., sp., port. dia. Forma art. ziua (ca stea › steaua) a dus la formarea unui dublet ziuă, care se folosește paralel, mai ales în anumite expresii, precum: se face ziuă, de cu ziuă, pînă’n ziuă, spre ziuă. Der. zili (var. înzili), vb. (a da viață lungă; Olt., a mînca prost, a-și duce zilele); ziler, s.m. (Trans., muncitor plătit cu ziua); zilnic, adj. (cotidian); zîuar, s.m. (Banat, ziler); deunăzi, adv. (într-o altă zi, zilele trecute); preziua, s.f. (ajun). Cf. astăzi, azi. Der. neol. ziar, s.n. (jurnal), după lat. diarium; ziarism, s.n. (jurnalism); ziarist, s.m. (gazetar); ziaristică, s.f. (gazetărie).

zíce (-c, -is),

vb. – 1. A spune. – 2. A afirma, a asigura. – 3. A vorbi, a pronunța. – 4. A se ruga. – 5. A citi, a declama, a recita. – 6. A cînta. – 7. A celebra, a oficia. – 8. A suna un instrument. – 9. A obiecta, a critica. – 10. A pretinde, a susține. – 11. A crede, a gîndi. – 12. A numi, a porecli. – 13. (Refl.) A se chema. – 14. (Refl.) A se presupune, a trece drept. – Mr. dzîc, dzîșu, dzițeare; megl. zic, ziș, ziceri; istr. zic, zis. Lat. dῑcēre (Pușcariu 1941; REW 8268; Popinceanu, ZRPh., LVI, 236), cf. it. dicere, gt. dire, sp. decir. – Der. zicală, s.f. (proverb; formulă magică; bucată muzicală); zicălaș (var. zicălău, zicaș), s.m. (lăutar); zicătoare, s.f. (proverb; bucată muzicală); zicătură, s.f. (proverb; bucată muzicală); zicere, s.f. (zicală; expresie); zicător, s.m. (lăutar); zisă, s.f. (afirmație; proverb); prezice, vb., format după fr. prédire; cf. contrazice. Cică, adv. (după cum se spune, se pare), este o simplă abreviere a lui zice că, cf. calabr. cica.