vlágă
s.f. – Robustețe,
vigoare, tărie,
putere. – Mr., megl.
vlagă „umezeală”. Sl., sb.
vlaga „umezeală” (Cihac, II, 460; Tiktin). Semantismul, ca în sp.
lozania; este posibilă confuzia cu sl.
vladŭ „
putere”. – Der.
vlăgui, vb. (a epuiza, a extenua);
vlăguitor, adj. (extenuant);
vlăjgan (var.
vlăjan, vlăjar), s.m. (tînăr,
zdravăn,
voinic), cf. sb.
vlažan „viguros” (Candrea);
vlog, s.n. (burniță);
vlăgos, adj. (viguros), înv.