treáz (-ză),
adj. –
1. Deștept, în
stare de
veghe. –
2. Vigilent, alert. –
3. Care nu a
băut, care nu s-a îmbătat. – Var. înv.
treazv. Sl.
trĕzvŭ „cumpătat” (Miklosich,
Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 420; Conev 100), cf. slov.
trezen. – Der.
trezi, vb. (a
deștepta, a însufleți, a excita; refl., a se
deștepta; a se
afla, a se
găsi pe neașteptate; refl., a nu mai fi
beat; refl., a se răsufla o băutură), înv.
trezvi, din sl.
trĕzviti sĕ „a se reglementa, a se modera”,
uz general (
ALR, I, 230);
trezie (var. înv.
trezvie), s.f. (
stare de
veghe; starea cuiva nebăut).